Umbrele noastre se intind marete in fata noastra
Se tin de mana chit ca noi nu o facem
De fiecare data cand le vedem radem veseli
Cu gandul ca am putea fi o data asa
Sunt mai nerabtator ca ele
Si vreau sa ma loveasca si pe mine valul
Ce l-ea lovit si ele
Tu Mi-ai luat stelele
Mi-ai furat luna
Si ai devenit soarele meu
Nu mai stiu ce e aia noapte
Si umbrele noastre se iubesc mereu
Noi nu mai putem disparea
Atata timp cat aerul e tot ce ne desparte
Nu pot sa nu te iubesc
Cand tu luminezi asa de tare
Nu pot sa nu sper
Cand umbrele noastre rad asa de vesele
Iar noi radem cu ele
Nu pot renunta
Cand putem fi asa de fericiti!

Singur cu iubirea mea cea moarta
Imi bantui viata, un deseu canibal
Imi e frig in moartea mea deserta
In craniul ce mi-a cavou

Simt cum viata se lungeste
Si pe masura ce incerc
Imi primesc ceea ce merit
O viata lunga plina de mine

Ajutor! E insuportabil!
Numai gandul ca existi
Nu te mai vreau
Dar tu trebuie sa fi langa mine
Deoarece tu
Esti frumusetea
Ce niciodata nu va fi a mea
Amintirea mea umana.

Continua sa fi dulce
Ca's destul de amar
Continua sa fi tu
Ca am uitat cine eram

Din ce in ce mai trist si singur
In dorintele ce trebuie sa le indur
In lumea mea pustie nu se mai vad
Alinare sau simtire si vreau sa fac prapad


Lipsit de stele, visele-mi se intuneca
Tot ce vad in zare e profilul tau
Si simtindu-ti stransoare si cum ma tragi de maneca
Ma indepartez din ce in ce mai mult de mine


Ce sa fac cand tu ma izgonesti
Cand imi iei tot ce am vrut sa am vreodata
Si simt ca visele mele nu mai sunt ca alta data
Ci doar niste umbre din povesti


Sunt doar om, am o inima
Si aia arde sub splendoarea ta
Si pe masura ce te vad ma deprima
Niste ganduri si idealuri ce nu cunosc reusita


Si eu zambesc sa sti si vreau sa iti arat
Si eu iubesc sa sti si vreau sa te fac sa simti
Dar cum ma poti vedea cand ai ochii spre vid atintiti?

imi pierd cuvintele in fata ta
si zambetul tau ma arde
iar frumusetea ta ma doare
si mereu voi fi
prea impur si patat
pentru cineva ca tine
sunt doar un om mic
si nu stiu prea multe
tot e am de oferit este o inima
si aia zdrentuita
nu sunt un om tare
si nici curajos
ambitia mi-e moale
iar vremea m-a ros
pielea mi-e palida
caci intunericul sunt eu
cum as putea eu
sa fiu cu tine
lumina blanda,
zambet de soare?

pana si vantul are o mireasma
poate ca florile vecinei au inflorit din nou
numai ca e iarna
poate ca amintirile mele o iau razna
insa sunt impacat cu ele
poate ca imi e dor de primavara
si totusi o am in inima mereu
poate ca vreau sa vad soarele
insa am pozele cu tine zambind
poate ca vreau sa simt neaparat acele flori in aer
dar am parfumul tau
poate ca e dorinta de a iubi pe cineva
dar eu iubesc deja pe cineva
poate esti tu
si sunt sigur ca esti tu
si vreau sa fi tu

Daca mai gaseam frumusete si in alta parte as fi gasit un titlu

eu,

in calitate de cel mai mare dusman al meu
ma declar neputincios in fata ta
zambetul tau senin ma doboara intr-o secunda
pierd in fata mea si devin mai slab
orice tristete ce-am avuto dispare
de-as putea sa ti-l fac sa dispara
ar si cu un sarut
si vocea ta ma prinde in transa
rasetul tau plin de viata ma umple cum nu se poate
tot ce as vrea ar fi sa il aud mai mult
ma face sa uit de ce imi eram dusman
de-as vrea sa ti-l sublim
nu as putea
dar macar m-as alatura
si chipul tau ma incanta pana-n cer
nici hipnoza nu m-a tinut mai mult in loc
pana si acum
cautandu-mi frumusetea din cuvinte
ma simt inhibat de privirea ta fierbinte
si cand te simt
de fiecare data cand ne atingem din greseala
o mie si una de placeri ar fi prea putin
o mie si una de sentimente ar fi prea reci
o mie si una de vieti ar fi prea seci
nimic nu ar compensa momentul in care pleci
de-as avea mai multe cuvinte de scris ti l-as scrie
dar in momentul asta
inima nu-mi mai apartine
ce frumusete mai poti gasi in trupul asta gol
sau in aceste cuvinte mici
ce frumusete mai e in lumea asta
cand toata e numai in tine?