Umbrele noastre se intind marete in fata noastra
Se tin de mana chit ca noi nu o facem
De fiecare data cand le vedem radem veseli
Cu gandul ca am putea fi o data asa
Sunt mai nerabtator ca ele
Si vreau sa ma loveasca si pe mine valul
Ce l-ea lovit si ele
Tu Mi-ai luat stelele
Mi-ai furat luna
Si ai devenit soarele meu
Nu mai stiu ce e aia noapte
Si umbrele noastre se iubesc mereu
Noi nu mai putem disparea
Atata timp cat aerul e tot ce ne desparte
Nu pot sa nu te iubesc
Cand tu luminezi asa de tare
Nu pot sa nu sper
Cand umbrele noastre rad asa de vesele
Iar noi radem cu ele
Nu pot renunta
Cand putem fi asa de fericiti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu