eu,
in calitate de cel mai mare dusman al meu
ma declar neputincios in fata ta
zambetul tau senin ma doboara intr-o secunda
pierd in fata mea si devin mai slab
orice tristete ce-am avuto dispare
de-as putea sa ti-l fac sa dispara
ar si cu un sarut
si vocea ta ma prinde in transa
rasetul tau plin de viata ma umple cum nu se poate
tot ce as vrea ar fi sa il aud mai mult
ma face sa uit de ce imi eram dusman
de-as vrea sa ti-l sublim
nu as putea
dar macar m-as alatura
si chipul tau ma incanta pana-n cer
nici hipnoza nu m-a tinut mai mult in loc
pana si acum
cautandu-mi frumusetea din cuvinte
ma simt inhibat de privirea ta fierbinte
si cand te simt
de fiecare data cand ne atingem din greseala
o mie si una de placeri ar fi prea putin
o mie si una de sentimente ar fi prea reci
o mie si una de vieti ar fi prea seci
nimic nu ar compensa momentul in care pleci
de-as avea mai multe cuvinte de scris ti l-as scrie
dar in momentul asta
inima nu-mi mai apartine
ce frumusete mai poti gasi in trupul asta gol
sau in aceste cuvinte mici
ce frumusete mai e in lumea asta
cand toata e numai in tine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu